Sunt naivi, joviali, iubesc neconditionat stapanul, asculta comenzi primare si ne bucuram cand reusim sa-i dresam. Si ei se bucura la fel de tare, poate si pentru ca ii recompensam cu un biscuit, asa ca de emotie scapa un jet. Pfoai... ce-ai facut? Ai stricat tot momentul! O palma peste cur. Se uita cu o privire inocenta ce parca spune "what? what did I do?", dar sunt atat de draguti cand fac asta! Este un pic mai greu la inceput sa ii facem sa inteleaga ca totusi covorul nu este WC. Extind un pic teoria si-l intreb retoric ce-ar fi daca ne-am caca si ne-am pisa cu totii pe covor? Nu intelege, normal, dar imi mai descarc nervii.
Dupa cateva zile pricepe si da semnale cand "il taie". Am reusiiiiiiiiit! Bucuros, il scot afara si imi umplu sufletul de bucurie de fiecare data cand face turle kremliniene pe trotuar. Covorul e salvat!
Parca totusi e prea cacacios. Nici nu ma-ntorc bine de la plimbare ca iar tropaie ca face pe el. Injur in gand. Ma simt ca un personaj dintr-un banc! Cine-i stapanul? Eu sau el?
A trecut timpul, trotuarele din itinerariul nostru sunt tapetate de cacatei. Ma amuz cand lumea incearca sa ii ocoleasca, parca joaca sotron. Imi privesc satisfacut catelul. Good boy... Se opreste un individ si imi tine morala ca de ce nu strang cacateii pe care-i plasmuieste jivina. Trufas, ii raspund ca ii fac cadou dansului, mie nu-mi trebuiesc. Bombane ceva ca pentru el, dar nu ma intereseaza.
Dupa o zi de munca istovitoare, si dupa 3 ore de stat in trafic, ma intorc acasa rupt de oboseala. Abia asteptam sa trec pragul casei! Intru in bucatarie, nici nu ma descalt, imi pun ceva de mancare la microunde, aprind apoi TV-ul din sufragerie si ma duc in baie sa ma spal pe fata si pe maini. Ma intorc sa-mi agat geaca-n cuier si sa ma descalt, cand observ niste urme pe gresie, pe covor, peste tot. Catelul da din coada si tot miroase petele. Imi scot un pantof si il examinez. Snif. Cacat!!! Fi-ti-ar sfincterul ala de rasa cacacioasa ce esti! Afara!!! Ce te uiti asa cu fata aia de nevinovat? Te urasc! Il gonesc din casa si trantesc usa.
Oficial, nu-mi mai plac cateii. Peste tot, numai cacatei, nici nu pot sa ii evit pe toti, parca-s intr-un joc Arcade, de trebuie sa ocolesc fel si fel de obstacole. Si uita-te la ala cu cainele cum il lasa sa se cace in mijlocul drumului! Incredibil! M-am saturat!
Mi-am luat bicicleta. Sa nu mai stau in trafic si sa nu mai calc excrementele diverselor specii prezente in fauna urbana.
M-a prins ploaia in dup-amiaza asta si m-am grabit sa ajung acasa, pedaland nebuneste. Fix in fata blocului, pe trotuar, se topeau cacateii. Am trecut in viteza peste ei, cu ura, dar in secunda a doua un firicel rece, maro, ma strabate pe spate, pe ceafa, pe frunte, pe fata, pe piept. Cateii si cacateii s-au razbunat!
Tot mai bine e in jeep. Am aruncat bicicleta, e pentru saraci, nu pentru burici ai pamantului, ca mine.
